Dezinformarea, însoțită de discursuri de instigare la ură, continuă să se reverse dinspre organizațiile mediatice controlate de statul rus. Săptămâna aceasta am mai văzut o varietate: într-un efort aparent de denigrare a forțelor armate ucrainene, propagandistul-șef al Kremlinului, Dmitri Kiselyov, sancționat de UE, a recurs la homofobie.
În emisiunea sa de duminică seara, domnul Kiselyov a difuzat ceea ce pare a fi un interogatoriu al unui soldat ucrainean capturat, care s-a referit la el însuși într-o manieră înjositoare (folosind un vocabular, care denigrează persoanele LGBTQI+ în limba rusă) și a spus că comandantul său „l-a prăjit sub coadă”. Domnul Kiselyov a sugerat, de asemenea, că Ucraina își etalează trupele LGBT pentru a proiecta o imagine europeană și a ascunde nazismul: „Cum să fim naziști dacă avem homosexuali printre militarii noștri?”
Este departe de a fi un incident izolat, dacă ne gândim că experții în răstălmăciri ai Kremlinului recurg la denigrarea comunității LGBTQI+ în scopuri politice. De fapt, homofobia și transfobia sunt ingrediente-cheie ale dezinformării pro-Kremlin, în special în ceea ce privește publicul național, vorbitor de limbă rusă. Adesea, narațiunile homofobe sunt ambalate ca „haha-ganda” și prezentate publicului rus ca o glumă din interior pe seama Occidentului depravat și „efeminat”.
Exemplele sunt numeroase: publicațiile pro-Kremlin au folosit laitmotivul homofobiei pentru a mobiliza alegătorii ruși (votați, căci altfel homosexualii vă vor lua copiii!), au sugerat că cuplurile de homosexuali ar putea efectiv să cumpere copii la un târg din Bruxelles, au afirmat că mariajul homosexual ar putea fi o cauză a pandemiei de coronavirus și că ajutorul occidental a fost însoțit de cereri pentru parade ale homosexualilor.
Deși astfel de afirmații pot părea absurde și ridicole din perspectiva cuiva din exterior, pentru publicul intern, blocat în strânsoarea cenzurii și a dezinformării, ele trasează o falie de netrecut între viciu și virtute, între Rusia și restul lumii.
A se vedea, de exemplu, un titlu recent din presa pro-Kremlin, care susține că Kievul a trimis „naziști homosexuali” să lupte cu rușii pe front. Mesajul în sine a fost o interpretare flagrant greșită a rapoartelor din presa internațională despre soldații LGBTQ din forțele armate ucrainene care își apără țara împotriva invaziei rusești.
| politnavigator.net: „Kievul consolidează frontul Nikolaev cu homosexuali naziști” | bbc.com (ucraineană): Soldați LGBTQ în armată: „Nu am simțit agresiune împotriva noastră” |
În contextul actual, varianta homofobă a laitmotivului de dezinformare „Ucraina nazistă” este deosebit de sinistră, deoarece prezintă Ucraina și poporul ucrainean ca simboluri a tot ceea ce este depravat și, prin urmare, a tot ce trebuie distrus.
Un exemplu concret: recentele comentarii ale șefului agenției spațiale ruse, Dmitri Rogozin, sancționat de UE, care a numit Ucraina o amenințare existențială la adresa poporului rus, a istoriei, a limbii și a civilizației ruse și a cerut „să terminăm cu ei”.
Polonia – personajul negativ suprem din perspectiva Kremlinului
Ecosistemul de dezinformare al Kremlinului este vast și cuprinde nu numai publicații pro-Kremlin, conturi de social media, site-uri proxy, ci și oficiali ai Kremlinului. Șeful serviciului rus de informații externe s-ar putea număra printre cei mai desăvârșiți propagandiști de la televiziunea rusă. La sfârșitul anului trecut, domnul Narîșkin a afirmat că Ucraina întruchipează „anti-Rusia” și ucide civili în Donbas. Aceste mesaje de dezinformare, distribuite pe scară largă prin intermediul ecosistemului de dezinformare pro-Kremlin, au stat la baza încercărilor Kremlinului de a-și justifica invazia brutală în Ucraina.
Mai recent, domnul Narîșkin a făcut o afirmație uluitoare, potrivit căreia Ucraina ar avea în vedere cedarea suveranității sale către Polonia. Afirmațiile domnului Narîșkin au fost publicate în mai multe instituții media controlate de statul rus și apoi amplificate de cel puțin 749 de site-uri web în limba rusă și 15 în limba engleză, precum și de versiunea în limba japoneză a Sputnik. Un articol al RIA Novosti care repeta aceleași afirmații a avut cel puțin 400 000 de vizualizări.
Nu este întâmplător nici faptul că dezinformarea pro-Kremlin a ales Polonia ca „personaj negativ” în această poveste. De ceva vreme, mass-media controlată de stat din Rusia s-a angajat în narațiuni de revizionism istoric și a încercat să prezinte Polonia ca pe un stat ostil, cu ambiții imperiale. Polonia este acuzată în mod obișnuit că încearcă să „muște din teritoriile din vestul Ucrainei”, să șteargă granițele ucrainene și să amenințe integritatea teritorială a Ucrainei.
Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a atacat și el din nou Polonia, susținând că Polonia capturează în mod activ teritoriul ucrainean și obstrucționează discuțiile de pace. Un membru al comisiei din Duma de Stat, Dmitri Belik, a făcut și el afirmații similare.
Acesta este cel mai recent supliment la un lung șir de mesaje de dezinformare menite să submineze sprijinul neclintit al Poloniei pentru Ucraina, să semene dezbinare între ucraineni și polonezi și să distragă atenția de la faptul că Rusia este singurul stat din lume care încalcă suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei din 2014.