Specialitatea sa este dualitatea. Săptămâna trecută, a intrat în centrul atenției tendința Rusiei de a face aserțiuni pline de dezinformări diametral opuse.
În opinia Kremlinului, nu există nicio contradicție între statutul de superputere hărăzită de la Dumnezeu și cel de victimă, atacată de toți. Sau în a susține că SUA, întreaga Europă și puternica organizație NATO luptă împotriva Rusiei, ridiculizând totodată ajutorul Occidentului pentru Ucraina ca fiind nesemnificativ. Sau în a numi viitorul „istorie”.
Cartea victimizării nu ține
Putin a etalat perspectiva victimizării adoptată de dezinformarea pro-Kremlin atunci când a oferit o prestație bine regizată, cu întrebări și răspunsuri redactate în mod evident în prealabil, pentru a comemora încetarea asediului asupra orașului Leningrad în cel de-Al Doilea Război Mondial. În afară de retorica grea a novlimbii Kremlinului, prestația lui Putin a evidențiat două aspecte importante ale dezinformării.
În primul rând, a prezentat din nou Rusia ca victimă a agresiunii Occidentului în Ucraina și a făcut paralele clare între Holocaust și asedierea orașului Leningrad, denunțând faptul că genocidul împotriva poporului sovietic a rămas nepedepsit. Implicația a fost clară – Occidentul a tratat întotdeauna prost Rusia și i-a disprețuit suferința în fața răului. Iar, în opinia specialiștilor în dezinformare pro-Kremlin, istoria se repetă acum în Ucraina.
Kremlinul a utilizat victimizarea ca pe o armă ani de zile pentru a-și justifica agresiunea exterioară împotriva amenințărilor percepute. Pentru a completa discursul de dezinformare bazat pe victimizare al Rusiei, generalul Valerii Gerasimov, în noul său rol de supraveghere a campaniei militare ruse din Ucraina, a evocat amenințarea existențialăcu care Rusia se confruntă din cauza sprijinului acordat de Occident Ucrainei.
Prezentarea Rusiei ca victimă merge mână în mână cu acuzația că Ucraina nu își dorește pacea și nu va discuta cu Rusia. Bineînțeles că acest lucru nu este adevărat, deoarece președintele Zelenski a propus idei și condiții concrete pentru pace.
Viitorul este istorie
În al doilea rând, ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin continuă să se scalde în gloria trecutului sovietic, reverberând încă obsesia lui Putin pentru istorie, îndeosebi viziunile privind viitorul istoric al Rusiei, pe care Putin le-a proclamat la 24 februarie 2022. Un aspect care a ieșit în evidență în prestația lui Putin despre Leningrad privește evocările victoriilor Rusiei împotriva lui Hitler și Napoleon și nevoia de a păstra „memoria istorică” corectă a acelor evenimente. În traducere pentru cei care nu vorbesc „kremlineză”, istoria poate fi rescrisă pentru a stârni nostalgia pentru un trecut glorios și pentru a justifica astfel caracterul infailibil al deciziilor actuale ale Kremlinului. Sau, în cuvintele lui George Orwell: „Cine controlează trecutul controlează viitorul: cine controlează prezentul controlează trecutul”.
Un exemplu practic de încercări ale Kremlinului de a rescrie istoria a apărut, de asemenea, sub forma demolării unui monument funerar dedicat eroilor finlandezi căzuți în Primul Război Sovieto-Finlandez, ca nu cumva oamenii să capete idei greșite în legătură cu rezistența în fața oprimării autoritare.
Ca de obicei, ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin s-a coordonat bine în transmiterea acestui mesaj, chiar dacă nu a fost deosebit de creativ. Practic, ministrul de externe Serghei Lavrov a repetat aceeași temă de dezinformare despre Napoleon și Hitler în cadrul conferinței sale anuale de presă privind diplomația rusă.
Naziști peste tot, din nou
A fost suficient pentru ca analiștii dezinformării pro-Kremlin să pună informațiile cap la cap. „Operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina este, de fapt, o continuare a Marelui Război Patriotic. Așadar, în mințile derutate de dezinformarea pro-Kremlin, se înțelege de la sine că Rusia va triumfa, la fel ca Uniunea Sovietică. În consecință, Rusia ar fi îndreptățită pe deplin să atace națiunile europene, deoarece întreaga Europă sau, în cuvintele Kremlinului, naziștii ajută în prezent Ucraina în războiul său satanic împotriva a tot ce este bun și rusesc.
În afară de prezentarea victimelor istorice ale ocupației naziste ca agresori răzbunători hotărâți să comită genocid împotriva Rusiei, analiștii pro-Kremlin s-au dedat la căutarea de naziști în Europa zilelor noastre. Săptămâna aceasta, Înaltul Reprezentant al UE și șeful guvernului spaniol au fost cei care au primit apelativul de „naziști”. Iar decizia Letoniei de a-și arăta solidaritatea cu Estonia prin reducerea misiunii sale diplomatice în Rusia este, desigur, expresia dezlănțuită a rusofobiei comparabile cu nazismul.
În trecut, am abordat pe larg această obsesie a Kremlinului față de naziști. Tipic pentru gândirea contradictorie a Kremlinului, propagandiștii ruși continuă să dezgroape păcate închipuite ale strămoșilor noștri în timp ce poleiesc propriile lor crime.
Căutarea de fisuri în locurile nepotrivite
În sfârșit, canalele de dezinformare pro-Kremlin au căutat, de asemenea, să expună orice fisuri în edificiul sprijinului acordat de Occident Ucrainei. Ca de obicei, acestea au recurs la discursul de dezinformare privind suveranitatea europeană pierdută și au promovat falsa aserțiune că SUA au „interese coloniale” în Europa. De asemenea, au încercat să portretizeze întâlnirile de la Davos și Ramstein drept semne ale clătinării sprijinului acordat de Occident Ucrainei.
Între timp, pe măsură ce țările occidentale se angajează să trimită mai mult armament greu în Ucraina pentru apărarea sa legitimă (conform articolului 51 din carta ONU), Kremlinul susține că aceste acțiuni duc la „o nouă escaladare” sau că aceste eforturi sunt în van, deoarece înfrângerea Ucrainei este certă. Ca și cum invazia în sine de către Rusia nu reprezintă, în fapt, escaladarea care a periclitat coexistența pașnică a Ucrainei și Rusiei. Aceleași canale mediatice pro-Kremlin au ridiculizat cel de al zecelea pachet de sancțiuni al UE aflat în discuție în prezent, pe motiv că nu are niciun impact asupra Rusiei și deliberările Europei asupra acestei chestiuni sunt un semn al lipsei de unitate.
Chiar și rezoluția Parlamentului European privind crearea unui tribunal care să judece acțiunile Rusiei în Ucraina a fost portretizată drept slăbiciune și incompetență. Evident că autoamăgirea și gândirea deziderativă nu cunosc limite la Kremlin. Sau poate că și-au ascultat prea mult timp propriile minciuni.
Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:
- Afirmațiile revoltătoare ale dezinformării pro-Kremlin potrivit cărora Occidentul se folosește de victimele militare din Ucraina pentru a crea o rețea de trafic de organe. Firește că nu există nicio dovadă care să susțină astfel de afirmații bizare, dar acestea reprezintă o tehnică pro-Kremlin recurentă de a acuza NATO și armata ucraineană. În realitate, transplantul de organe este o procedură medicală complexă și cu constrângeri de timp și nu poate fi efectuată pe teren. Acest discurs de dezinformare pro-Kremlin a fost demontat în mod repetat.
- Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin a continuat, de asemenea, să propage alarmismul nuclear, inclusiv prin afirmații complet nefondate potrivit cărora Kievul depozitează muniție furnizată de Occident în centralele nucleare, crescând astfel riscul unei catastrofe nucleare. Aceasta reprezintă o tactică clasică pro-Kremlin de deviere a vinovăției, întrucât Rusia este cea care a desfășurat de fapt acolo sisteme de artilerie, lansatoare de rachete, tancuri și vehicule de transport de personal, transformând centrala nucleară de la Zaporojie într-o bază militară.
- De asemenea, în același scop de deviere a vinovăției, dezinformarea pro-Kremlin acuză Ucraina că a devenit o companie militară privată pentru NATO. Pe lângă abaterea atenției de la grupul Wagner, propria „companie militară privată” notorie a Rusiei, această afirmație face parte și dintr-un discurs de dezinformare pro-Kremlin mai amplu, menit să prezinte războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina ca pe o confruntare cu un NATO rusofob și beligerant.