Victorii à la Pirus și țârâit de greieri în cimitir

Săptămâna aceasta, Kremlinul și-a ațintit privirea de oțel asupra orașului Avdiivka, ridicând în slăvi capturarea acestei bucăți de pământ pârjolit ca fiind o victorie decisivă. Între timp, moartea prematură a lui Alexei Navalnîi, care a fost mult timp un critic și un opozant înverșunat al Kremlinului, încarcerat pe nedrept într-o colonie de exterminare rusească, a meritat doar o scurtă menționare și „tratamentul teoriei conspirației”. Dacă pe canalele mediatice ale Kremlinului detaliile despre moartea lui Navalnîi au fost puține, faptul că ziua de 24 februarie marchează doi ani de când Rusia a lansat invazia la scară largă a Uсrainei pare să fi fost exclus complet și deliberat din repertoriul de dezinformare al Kremlinului de săptămâna aceasta.

Victorie à la Pirus în Avdiivka

La 17 februarie, Ucraina a anunțat retragerea trupelor sale din orașul Avdiivka, pentru a evita să fie încercuite. Drept urmare, recruții ruși au preluat controlul asupra rămășițelor orașului. În lunile de lupte grele, tirurile aleatorii ale artileriei rusești au pus la pământ tot ce a mai rămas din infrastructura civilă. Analiștii dezinformării pro-Kremlin au jubilat cu un entuziasm respingător.

De când orașul Bahmut a fost ras de pe fața pământului, nu prea au mai fost știri bune de pe front de prezentat Țarului. Acum, porțile sunt larg deschise pentru lăudăroșenia cu această victorie à la Pirus. Portavocele Kremlinului s-au grăbit să ridiculizeze „lașitatea” Ucrainei, să răspândească povești despre o „retragere haotică” sau să pună accentul pe „panica din Occident” în legătură cu „pierderea Avdiivka de către Uсraina”. Nu contează faptul incomod că „cucerirea orașului Avdiivka” a costat Moscova mai multe vieți decât întregul război sovietic din Afganistan.

Nu Țarul este cel care suportă costul victoriei

Poate că Moscova a avut un nivel minim de conștientizare a pierderilor masive pe care, la urma urmei, și le-a provocat singură în mod deliberat. Curând după bucuria victoriei, au fost necesare câteva explicații despre motivul pentru care pierderile au fost necesare. Așadar, canalele mediatice pro-Kremlin au scos din pălăria lor murdară de trucuri de dezinformare acuzații convenabile potrivit cărora Uсraina ar fi un stat terorist. Să explicăm această logică defectă. În mintea Kremlinului, pierderile masive ale Rusiei la Avdiivka au fost explicate prin nevoia de a proteja Donbas de atacurile teroriste ale ucrainenilor. S-ar părea că o înaintare cu nouă kilometri a forțelor ruse a fost tot ce era nevoie pentru a atinge acest scop nobil de a salva vieți omenești.

La urma urmei, poate că aceste obiective nu erau atât de nobile, întrucât, după doar câteva zile, aceleași canale de dezinformare pro-Kremlin se lăudau deja gălăgios cu „lecțiile neprețuite învățate” și cum Avdiivka va fi doar începutul unui nou asalt rusesc. Aparent, lecția ar fi să se arunce în continuare proprii oameni în mașina de tocat carne pentru a potoli setea imperialistă. Însă nu Țarul este cel care suportă costul victoriei, deci portavocele Kremlinului continuă să ovaționeze.

Brațul lung al Kremlinului

Dacă victoria de la Avdiivka a fost ca lumina ochilor pentru Putin, Alexei Navalnîi a fost, în schimb, mult timp un junghi în coastele lui. Nu mai este cazul acum. După încercarea de a-l otrăvi, încarcerarea lui în baza unor acuzații născocite de „extremism”, supunerea lui repetată la condiții deplorabile și izolare, refuzul accesului la îngrijiri medicale și, în sfârșit, mutarea lui într-una dintre coloniile penale cele mai mortale din Rusia Arctică, stăpânul de la Kremlin a apăsat, practic, personal trăgaciul care a dus la moartea lui Alexei Navalnîi.

La apariția știrii despre decesul său prematur în mâinile celor care îl țineau închis, comunitatea internațională a răspuns cu dezgust, tristețe și condamnare fără echivoc. Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin a avut însă o viziune foarte diferită despre moartea sa. Datele oficiale despre împrejurările reale au fost foarte puține, iar canalele pro-Kremlin au ales să umple eterul cu reflecții despre cât de „inacceptabile” sunt declarațiile occidentale pe acest subiect sau să minimalizeze omagiile postume aduse lui Navalnîi în întreaga Rusie.

Conspirațiile au mai multă savoare decât faptele

Apoi, urmând îndeaproape manualul de dezinformare al Kremlinului, s-au dezlănțuit teoriile conspirației. Primul val de conspirații a scos la înaintare clasica tactică de distragere a atenției de tipul „cine are de câștigat?”, care adresează o întrebare aparent inocentă: cine ar avea de câștigat de pe urma morții lui Navalnîi? Promotorii dezinformării de la Kremlin au avut un răspuns pregătit: Occidentul.

Apoi, în adâncul cloacei conspiraționiste, promotorii dezinformării pro-Kremlin au lansat mai multe teorii creative. Aceștia au susținut că Occidentul l-a convins pe Navalnîi să se întoarcă în Rusia pentru a organiza aici un Maidan, au promovat ideea că moartea lui Navalnîi este un complot pentru a organiza o campanie împotriva lui Putin și au susținut, fără dovezi, că Navalnîi ar fi putut să moară din cauza unui vaccin împotriva COVID-19 furnizat de Germania. Chiar dacă aceste povești par exagerate, ele sunt special elaborate să distragă atenția de la simplul fapt că Putin ținea în palmele sale viața lui Navalnîi. Acum, contează foarte puțin dacă decesul său a fost un act deliberat sau rodul unei lipse de acțiune deliberate.

Nu există 24 februarie

Mașinăria de dezinformare a Kremlinului pare să fi găsit din nou consolare în zgomotul asurzitor al tăcerii. Așa cum a păstrat tăcerea în legătură cu împrejurările morții lui Navalnîi, Kremlinul a tăcut și cu privire la data care a fost în mințile tuturor săptămâna aceasta: 24 februarie, atunci când Rusia a declanșat invazia la scară a Uсrainei, în urmă cu doi ani. Pe canalele Kremlinului, țârâitul metaforic al greierilor a fost singurul sunet care s-a auzit pe acest subiect.

La urma urmei, poate că tăcerea relativă a Kremlinului nu este atât de stranie. Tăcerea poate fi un instrument de manipulare și represiune. Decizia recentă a Rusiei de a desemna Radio Europa Liberă drept „organizație indezirabilă” este un alt exemplu deplorabil de încercare a Kremlinului de a înnăbuși vocile libere și de a deforma memoria noastră colectivă.

Uсraina și susținătorii săi din întreaga lume omagiază eroii căzuți care au luptat pentru libertate și demnitate. Pentru Kremlin însă, marcarea celor doi ani de război este o reiterare mult prea incomodă a mlaștinii adânci a războiului în care Putin a târât Rusia. La urma urmei, după ce ai promis maselor că desfășori o „operațiune militară specială de trei zile”, este greu să împaci această minciună cu realitatea celor doi ani de război. Însă pentru noi, este clar ca lumina zilei. Oricât de multe mituri va încerca Kremlinul să construiască, nu ne vom lăsa amăgiți de minciunile și dezinformările Rusiei în legătură cu războiul său împotriva Uсrainei.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo:

• Agenții de dezinformare ai Kremlinului adoră intrigile pline de conspirații. Așadar, atunci când președintele Franței și-a schimbat recent planurile de a vizita Uсraina, au profitat de ocazie pentru a răspândi afirmația absurdă că Emmanuel Macron și-a anulat călătoria în Uсraina din cauza unui complot de asasinat. Nu a fost furnizată nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații bizare. În schimb, complotul s-a dovedit a fi un material video deepfake, demascat până la urmă de France 24. Nici măcar nu l-au putut falsifica bine, întrucât sintaxa și gramatica din videoclipul fals erau departe de ceea ce se așteaptă de la crainicii marilor televiziuni franceze. Președinția franceză a negat acest zvon ridicol și l-a denunțat ca fiind fals.
• Exportarea diverselor „fobii” este una dintre metodele prin care dezinformarea de la Kremlin încearcă să distragă atenția publicului său de la problemele reale. Iată încă una: potrivit Kremlinului,
  misiunea UE în Armenia contribuie la răspândirea „azerbaidjanofobiei”, orice ar însemna și asta. De fapt, nu este decât o variantă a discursului de dezinformare recurent al canalelor mediatice pro-Kremlin, care încearcă să discrediteze misiunea UE în Armenia acuzând-o în mod fals de activități anti-Azerbaidjan. Misiunea a fost lansată în Armenia ca răspuns la o solicitare venită din partea Armeniei. EUMA efectuează patrulări de rutină și raportează situația de fapt, ceea ce îi permite UE să înțeleagă mai bine situația de pe teren. De asemenea, EUMA contribuie la asigurarea unui mediu propice pentru eforturile de normalizare a relației dintre Armenia și Azerbaidjan, sprijinite de UE.
• De asemenea, Kremlinul nu se sfiește să recicleze vechi teorii ale conspirației demontate. Acum, unele canale mediatice pro-Kremlin susțin că Kazahstanul a acceptat să găzduiască 30 de laboratoare biologice americane relocate din Uсraina. Este în mod clar aceeași poveste veche pe care au mai încercat să o propage și despre Georgia și Uсraina. Face parte dintr-un discurs pro-Kremlin demontat de mult timp despre laboratoarele biologice finanțate de SUA în scopuri militare din Uсraina, Kazahstan și alte țări, pe care mass-media pro-Kremlin și autoritățile ruse îl promovează în continuare. Laboratorul central de referință din Almaty a fost deschis în 2016 și activitățile sale se axează pe biosecuritate și protecția împotriva patogenilor periculoși de pe teritoriul Kazahstanului.