Când cuvintele ucid – de la Moscova la Mariupol

Pentru prima dată, la 18 iunie, în întreaga lume va fi marcată Ziua Internațională pentru Combaterea Discursului Instigator la Ură. Aceasta urmează rezoluției Adunării Generale a ONU din iulie 2021 privind „promovarea dialogului interreligios și intercultural și a toleranței în combaterea discursului instigator la ură”. ONU invită guvernele, organizațiile internaționale, grupurile societății civile și persoanele fizice să organizeze evenimente și inițiative care să promoveze strategii de identificare, abordare și combatere a discursului instigator la ură.

Discursul instigator la ură – ce înseamnă?

Conform definiției ONU, discursul instigator la ură este orice tip de comunicare orală, scrisă sau prin comportament care atacă sau folosește un limbaj peiorativ sau discriminatoriu la adresa unei persoane sau a unui grup pe baza identității acestora – cu alte cuvinte, pe baza religiei, a etniei sau a vreunei afilieri a acestora.

Discursul instigator la ură este periculos. Cităm din nou formularea ONU:

„Lăsat necontrolat, discursul instigator la ură poate chiar dăuna păcii și dezvoltării, deoarece creează premisele unor conflicte și tensiuni, ale unor încălcări pe scară largă ale drepturilor omului.”

Discursul instigator la ură și dezumanizarea

Discursul instigator la ură are doi „tovarăși de drum”: dezinformarea și manipularea mass-media. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei demonstrează efectul letal al discursului instigator la ură, deoarece a servit la dezumanizarea adversarului – în acest caz, a guvernului legitim de la Kiev, ales prin vot, și a populației ucrainene în general.

Odată ce dușmanul este dezumanizat, soldații de pe câmpul de luptă nu se luptă cu oameni ca toți ceilalți, ci cu un grup de rang inferior.

Puțini s-ar fi așteptat ca, până la jumătatea anului 2022, lideri-cheie din Rusia, precum și organizații mediatice de referință și formatori de opinie să îmbrățișeze în mod deschis opinii de validare a genocidului sau să ceară ca oamenii să „dispară”. Ce dinamică imprimă o astfel de traiectorie unei societăți alfabetizate, cu o cultură bogată, cu platforme de informare și de schimb de opinii, de comunicare socială și așa mai departe?

Un răspuns evident – dar îngrijorător – este că oamenii pot fi manipulați. Intervine dinamica primară de grup, mai ales în contextul expunerii repetate la dezinformare cu încărcătură emoțională. Grupul nostru împotriva „lor”. (A se vedea articolul nostru despre 5 narațiuni comune.)

Din păcate, istoria europeană și mondială este bogată în astfel de exemple. Discursul instigator la ură a fost un precursor al atrocităților în mai multe războaie. Printre exemplele recente se numără Holocaustul, crimele din Rwanda din 1994, războaiele din anii 1990 din fosta Iugoslavie, Vukovar, Srebrenița și Kosovo fiind doar câteva exemple recente care ne reamintesc cât de repede se pot întoarce vecinii de odinioară unul împotriva altuia, ajungând să comită crime brutale.

Cum a dominat discursul instigator la ură limbajul Kremlinului în ultimele 12 luni

Începând cu 2014, utilizarea termenului „nazist” a fost frecventă, după cum ilustrează baza noastră de date, dar și tonul general s-a intensificat.

Iulie 2021: Articol lung al lui Putin: Cu aproximativ un an în urmă, la 12 iulie 2021, Kremlinul a publicat un articol semnat de Putin: „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”. În esență, afirmațiile lui Putin pot fi sintetizate astfel:

– o mare parte din Ucraina este pământ furat de la „Rusia istorică”;

– ideea de națiune ucraineană este una artificială, iar ucrainenii sunt, practic, ruși spălați pe creier, deoarece:

– Ucraina este condusă de „radicali și neonaziști” care sunt „instrumente” ale Occidentului (SUA, NATO, UE).

Sloganul „nazist/neonazist” apare în cinci părți diferite ale textului. Acuzațiile de nazism au fost folosite încă de la revoluția Euromaidan din 2013 pentru a-i dezumaniza pe ucraineni și a cuprinde tot răul într-un singur cuvânt.

Articolul lui Putin a fost distribuit soldaților din armata rusă în ceea ce pare a fi o versiune modernă a educației politice a soldaților din fosta armată sovietică.

24 februarie 2022: Războiul În săptămânile care au precedat noua invazie din 24 februarie, Putin și guvernul rus au vorbit adesea despre faptul că Kievul dorește să „atace și să comită un genocid împotriva populației rusofone din Donbas”. La 24 februarie, Putin a prezentat operațiunea ca fiind de „autoapărare” pentru a „denazifica Ucraina”. „Nazist” devine ca un ordin de a trage pentru soldatul cu arma în mână.

16 martie: Împiedicarea celor răi să folosească arme nucleare În discursul lui Putin din 16 martie, denunțarea a mai urcat o treaptă: „neonaziștii” din Kiev erau prezentați ca pregătind atacuri cu arme chimice și biologice, antrax sau ceva similar. În curând, Kievul urma să aibă arme nucleare gata de folosit împotriva Donbasului și a Rusiei. Dar Putin se prezintă ca îmblânzitor al neonazismului.

În cursul lunii martie, atrocitățile din zonele aflate sub control rusesc au luat amploare, după cum a documentat OSCE.

3 aprilie: RIA Novosti laudă genocidul Cel mai mare serviciu de știri al Rusiei, agenția de stat RIA Novosti, a publicat un articol important al intelectualului și regizorului Timofei Sergheițev, afiliat Kremlinului, în care acesta face apel la acțiuni în Ucraina care nu pot fi considerate decât acte de genocid: Fără milă pe câmpul de luptă, represiune în masă, epurare etnică à la Stalin. Mesajul s-a răspândit apoi la principalele canale de televiziune rusești și în presa online.

Termenii „naziști” și „nazism” sunt folosiți din nou cu o frecvență copleșitoare în articol pentru a eticheta tot ce este asociat cu statul ucrainean, cu guvernul de la Kiev sau cu autoritățile ucrainene. Planul prevede distrugerea și lichidarea tuturor „naziștilor”, precum și reprimarea în masă a ucrainenilor. Pe lângă cenzura strictă a oricărei voci ucrainene și introducerea legilor și culturii rusești, scopul este de a interzice chiar și numele de Ucraina și termenul ucrainean în sine. Pentru a face să dispară Ucraina.

7 iunie: Dmitri Medvedev vrea ca „ei să dispară” Articolul principal al RIA Novosti nu este departe de gândirea fostului președinte, cândva reformator liberal, Dmitri Medvedev, acum vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei. Într-o postare pe Telegram, el a trâmbițat limbajul beligerant dur anterior, trimițând acest mesaj clar: „Sunt niște ticăloși care vor moartea Rusiei. Îi urăsc și voi face totul pentru a-i face să dispară.” Deși nu a menționat în mod explicit Ucraina, se poate presupune că Medvedev s-a gândit la ucraineni.

13 iunie: Ucraina, o „amenințare existențială la adresa Rusiei”

Cuvintele lui Medvedev au fost secondate de apeluri mai explicite la violență din partea unui alt oficial rus de rang înalt, Dmitri Rogozin, fost viceprim-ministru, fost ambasador rus la NATO și acum șef al Roskosmos, agenția spațială rusă. Pe contul său de Twitter (verificat), el propune să se pună capăt ucrainenilor „o dată pentru totdeauna”. Ucraina, sau, în cuvintele lui Rogozin, „ceea ce a apărut în locul Ucrainei”, reprezintă „o amenințare existențială la adresa poporului rus, a istoriei ruse, a limbii ruse și a civilizației ruse”. (A se vedea și aici)

„Amenințarea existențială” este un cuvânt-cheie în doctrina rusă și pentru eventuala utilizare a armelor nucleare, deoarece este nevoie de o astfel de amenințare împotriva Rusiei pentru a declanșa o primă utilizare.

15 iunie: Dmitri Medvedev (din nou): „Ucraina ar putea să nu mai existe în doi ani”

Într-o altă postare pe Telegram, din 15 iunie, Medvedev a ridiculizat discuțiile privind o posibilă livrare de gaz natural lichefiat (GNL) american pentru Ucraina sub forma unui contract de leasing pe doi ani. Provocator, acesta se întreba: „Cine a spus că peste doi ani Ucraina va mai exista pe harta lumii?” Acest vârtej continuu de „să dispară/vor înceta să existe/îi urăsc” este o mare undă verde pentru ca soldații să continue orice acțiune pe care și-o pot imagina.

Toxic TV

Televiziunea rusă de stat și posturile pro-Kremlin au fost mult timp o voce toxică, cu o agendă foarte militaristă și revanșardă. De la talk-show-uri precum popularul „60 de minute”, unde experții se întrec unii pe alții (urmăriți aici cele mai importante momente), până la știrile TV obișnuite, care scandează constant poveștile cu „naziști”. Acest lucru consolidează o atmosferă deja plină de ură.

Tânărul soldat de pe câmpul de luptă – când se aplică discursul instigator la ură

Discursul instigator la ură curge direct prin ierarhia militară până la soldații de pe linia de front, care consumă știri și informații ca oricine altcineva. Majoritatea soldaților ruși trimiși la război în Ucraina sunt tineri. Ei au cunoscut un singur lider al Rusiei încă din copilărie: Putin. Educația în școlile rusești și mai târziu în armată l-a pus pe un piedestal. Au trecut opt ani din 2014, de la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea și de la începutul războiului din Donbas. Ceea ce se întâmplă în Rusia este aprobat de el sau datorită lui. Acest lucru se apropie de un cult al personalității, poate cel mai bine redat în cuvintele din 2014 ale adjunctului șefului de cabinet al Kremlinului de atunci, Viaceslav Volodin, în prezent președinte al Dumei de Stat a Rusiei: „Rusia de azi nu există dacă nu există Putin”

După luni de lupte crâncene, după ce au pierdut bătălii și s-au retras din Kiev, după ce au auzit din două în două zile zăngănitul aproape apocaliptic al săbiilor nucleare, cuvintele „să-i facem să dispară” sunt probabil percepute în așa fel încât inamicul înseamnă fiecare ucrainean; acesta trebuie ucis și anihilat.

Cu ocazia Zilei Internaționale pentru Combaterea Discursului Instigator la Ură, să ne amintim cuvintele Ducelui de Wellington după bătălia de la Waterloo din 1815: „Nimic, cu excepția unei bătălii pierdute, nu poate fi nici pe jumătate atât de melancolic ca o bătălie câștigată” – ilustrând faptul că până și cei mai victorioși comandanți de război au fost capabili să simtă umilință și regret pentru viețile umane pierdute.