Cererile de securitate din partea Kremlinului generează insecuritate pentru noi, ceilalți

Recentele ultimatumuri ale Rusiei prezintă într-o lumină clară paranoia care domnește pe coridoarele Kremlinului și deschid calea către tensiuni sporite.
În data de 17 decembrie, Ministerul Afacerilor Externe din Rusia a publicat două documente cu titluri înșelătoare: un „tratat privind garanții pentru securitate” și un „acord asupra unor măsuri de garantare a securității Federației Ruse”. Aceste documente au fost prezentate ca ultimatumuri și au fost larg mediatizate de către organizațiile pro-Kremlin. Documentele integrează narațiuni înșelătoare și dăunătoare care nu au drept scop reducerea tensiunilor – pe care tot Kremlinul le-a creat. Oferta: o ramură de măslin crescând din țeava unei puști.
Încă o dată, Kremlinul ne-a oferit un ghiveci al narațiunilor sale dezinformatoare preferate, de această dată în urmărirea mai multor scopuri politice. Printre narațiunile din spatele ultimatumurilor se numără: Rusia este o superputere egală cu Statele Unite; Rusia este o cetate fortificată, înconjurată de forțe ostile, și anume NATO; extinderile anterioare ale NATO au fost o încălcare a unor promisiuni vechi; iar Ucraina este o amenințare pentru Rusia împreună cu exercițiile desfășurate de Occident în Marea Baltică și în Marea Neagră.
În baza noastră de date disponibilă gratuit există numeroase exemple de astfel de narațiuni dezinformatoare demontate:
Narațiunile dezinformatoare din ultimatumurile Rusiei ilustrează viziunea imperialistă pe care o are Kremlinul asupra țărilor din jurul său. Aceste narațiuni sugerează că țările învecinate cu Rusia, inclusiv mai multe state membre ale UE și ale Alianței, nu sunt state suverane în ochii Kremlinului și nu sunt libere să își decidă propriile destine fără intervenția Kremlinului. Așadar, nu este de mirare că ultimatumurile au fost întâmpinate cu o reacție nu tocmai entuziastă din partea liderilor occidentali.
Kremlinul încearcă să înfățișeze Rusia ca oferind o ramură de măslin pentru reducerea tensiunilor într-o criză pe care ea însăși a provocat-o, venind acum cu un ultimatum într-o formă pseudodiplomatică, pe care nicio altă parte nu îl poate accepta. Însă o respingere inevitabilă de către destinatarii ultimatumului ar putea face parte din calculele Kremlinului.
Organizațiile mediatice pro-Kremlin ar prezenta, probabil, o respingere la unison de către Occident a înșelătoriei Kremlinului ca mesaj pentru publicurile lor naționale că țările Occidentale nu doresc, practic, o ieșire din criză și că vor face totul pentru a scoate Ucraina din sfera de influență a Rusiei și a o plasa pe orbita NATO, cu tot cu locuitorii din Donbas care dețin acum pașaport rus. Acesta ar putea fi un casus belli – un declanșator care să „forțeze Rusia să acționeze pentru a-și proteja propria siguranță” și a menține „stabilitatea”. Comentatorii pro-Kremlin transmit mesaje îngrijorătoare, inclusiv, de curând, unele care sugerează că o posibilă acțiune militară împotriva Ucrainei ar fi „rapidă și nedureroasă”.
Clopotele Kremlinului răsună puternic, însă, în mod evident, nu pentru instaurarea păcii pe Pământ, cum ar sugera acest moment al anului.