„Ferice” de „cei evacuați”

Logica invaziei Ucrainei de către Rusia este absurdă și complet violentă. Premiza este că „operațiunea militară specială” a Rusiei a fost necesară pentru eliberarea ucrainenilor. Potrivit dezinformării pro-Kremlin, Ucraina nu este un stat suveran adevărat și poporul său trebuie salvat de regimul neonazist vinovat de genocid de la Kiev. Prin urmare, orice face Rusia pentru îndeplinirea acestui obiectiv este legitim și justificat.

În această viziune îngustă a Kremlinului asupra lumii, nu este loc de contraargumente sau nuanțe. Discursurile sale au creat o falsă dihotomie: Rusia este bună și independentă, Ucraina este inventată și malefică. Cei care contestă această viziune îngustă asupra lumii sunt etichetați rapid drept naziști. Este o tactică pro-Kremlin folosită de mult timp, prin care opozanții sunt echivalați cu naziștii pentru a justifica eliminarea lor. În unele cazuri, potrivit dezinformării pro-Kremlin, chiar și civilii uciși de rachetele rusești sunt, probabil, naziști. Atunci când ucrainenii îndrăznesc să se opună Rusiei, liderii de la Kremlin amenință că îi vor face să dispară.

Forțarea ucrainenilor să fie liberi

Milioane de ucraineni au fost mutați în Rusia. Potrivit înaltului comisar al ONU pentru refugiați, circa 2,8 milioane de oameni din Ucraina au ajuns în Rusia până la 3 octombrie 2022, iar 4,7 milioane locuiau în țări din UE până la 8 noiembrie. Raportul UNHCR nu precizează însă dacă refugiații au fost strămutați voluntar.

Cu toate acestea, canalele mediatice ruse controlate de stat și canalele de dezinformare pro-Kremlin continuă să afirme că strămutările sunt voluntare. De la începutul invaziei de către Rusia, aceste canale au portretizat ucrainenii ca mergând de bună voie în Rusia. Rusia pretinde în mod sistematic că acești oameni nu sunt niciodată deportați, ci mai degrabă evacuați voluntar pentru propria lor siguranță. De asemenea, canalele de dezinformare pro-Kremlin răspândesc povești potrivit cărora, odată ajunși în Rusia, acești oameni strămutați cu forța sunt bucuroși să se afle acolo și viețile lor s-au îmbunătățit.

În schimb, canalele mediatice ruse controlate de stat afirmă că țări europene precum Germania încep să se sature să accepte refugiați ucraineni. Canalele pro-Kremlin în limba polonă au încercat luni de zile să suscite resentimente anti-ucrainene, susținândcă este mai bine să fii ucrainean în Polonia decât polonez și chiar că câinii ucraineni sunt tratați mai bine decât câinii polonezi.

Canalele mediatice ruse controlate de stat și mijloacele lor de amplificare utilizează, de asemenea, tactica similară a falsei alăturări pentru a răspândi dezinformări despre presupusa bunăvoință a trupelor ruse din Ucraina. Forțele armate ruse sunt portretizate ca dând dovadă de milă față de soldații ucraineni capturați și față de prizonierii de război, tratându-i cu o bunătate umanitară deosebită.

Afirmațiile despre bunăvoința altruistă a Kremlinului față de ucraineni nu se opresc aici. Canalele pro-Kremlin relatează cu mândrie că mulți copii ucraineni, unii dintre ei orfani, și-au găsit fericirea în Rusia după ce au fost adoptați de familii ruse.

Nu există capăt

Firește, problema este că aceste discursuri de dezinformare sunt foarte dubioase, dacă nu chiar complet inventate.

În ceea ce privește deportările forțate, Human Rights Watch (HRW) a raportat la 1 septembrie că „oficialii ruși și afiliați Rusiei au transferat cu forța civili ucraineni… în zone din Ucraina ocupate de Rusia sau în Federația Rusă, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a dreptului conflictelor armate, însemnând o crimă de război și o potențială crimă împotriva umanității”.

Raportul HRW a identificat un proces de triere denumit „filtrare” în timpul căruia ucrainenii erau reținuți, cu puține drepturi sau chiar deloc. Potrivit raportului, autoritățile ruse au supus sistematic ucrainenii unei „forme de triere obligatorie de securitate, ocazie cu care colectau de obicei date biometrice ale civililor, inclusiv amprente și imagini faciale din față și din profil, efectuau percheziții corporale și ale bunurilor și telefoanelor personale și îi interogau în legătură cu opiniile lor politice”.

Interogatoriile constituiau o parte importantă a „filtrării”, repetată adesea de mai multe ori. În unele cazuri, confirmate și de Comisia Internațională Independentă de Anchetă a ONU privind Ucraina, deportații transferați în Federația Rusă au fost ținuți săptămâni la rând în centre de detenție și supuși torturii.

În ceea ce privește prizonierii de război, un raport din 27 septembrie publicat de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a documentat „tipare de rele tratamente aplicate prizonierilor de război” reținuți de Rusia. „Victimele au descris că au fost lovite cu pumnii și cu picioarele, bătute cu bastoane de poliție sau cu ciocane de lemn, electrocutate, amenințate cu executarea sau cu violență sexuală și împușcate în picioare,” afirmă raportul.

Constatările raportului au fost confirmate de mărturii. Din 35 de prizonieri ucraineni intervievați, 27 au descris tratamente care reprezintă tortură. Canalele pro-Kremlin nu au raportat aceste constatări publicului rus.

În sfârșit, dezinformarea pro-Kremlin mai susține și că Rusia îi primește cu brațele deschise pe orfani, iar cei care rămân în Ucraina vor avea o soartă sumbră. Un „documentar” RT recent disponibil în limbile engleză, spaniolă, franceză și rusă pretinde că organizațiile neguvernamentale din Ucraina îi persecută pe orfani, îi răpesc, îi omoară și apoi le recoltează organele pentru a le vinde. Astfel de acuzații sunt trucuri vechi ale Kremlinului care se situează la limita obsesiilor conspiraționiste și sunt complet nefondate.

Logica Rusiei privind invazia rămâne la fel de consecventă, sumbră și înverșunată ca premiza acesteia: Rusia este bună, Ucraina este malefică. Cu toate acestea, a devenit cât se poate de evident pentru întreaga lume că victimele sunt, de fapt, acelea pe care Rusia pretinde că vrea să le ajute.