Peste 1 000 de deținuți în Belarus nu sunt suficienți pentru presa regimului
S-a depășit pragul de 1 000 de deținuți politici
Anterior am analizat modul în care represiunea din Belarus a luat o turnură aproape absurdă. La 1 februarie 2022, 1 022 de deținuți politici se aflau în închisorile din Belarus, după cum a raportat principala organizație pentru drepturile omului, Viasna (primăvară în belarusă). Aceasta este supusă unei represiuni puternice: site-ul web al Viasna și toate conturile sale de comunicare socială sunt considerate „extremiste” de către regimul belarus, la fel ca și cele ale multor alte organizații ale societății civile belaruse. Președintele Viasna, Ales Bialiatski, precum și alți șase dintre voluntarii săi rămân în închisoare.
Raportul Viasna din ianuarie 2022 privind situația drepturilor omului în Belarus este la fel de pesimist ca numeroase rapoarte anterioare. Ofițerii de poliție au continuat raidurile nejustificate pe întreg teritoriul Belarusului, luând cu asalt case și apartamente în căutare de simboluri de protest. Numărul deținuților politici a continuat să crească în mod constant. Tortura și relele tratamente au continuat să fie utilizate în investigarea cazurilor penale motivate politic. În plus, autoritățile statului continuă în mod deliberat să supună deținuții politici unor condiții inumane asimilabile torturii.
Site-ul web al Viasna, care nu poate fi accesat din Belarus fără un VPN pentru a ocoli barierele electronice, oferă multe cazuri bine documentate de utilizare activă a acuzațiilor penale și administrative pentru urmărirea penală a persoanelor din motive politice. Acesta a publicat o relatare detaliată a ședinței de judecată din 7 februarie 2022, care a condamnat o femeie în vârstă de 69 de ani, Galina Mikhalchuk, la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și jumătate pentru comentarii negative pe un canal local Telegram despre Aleksandr Lukașenko, oficiali de stat și polițiști. Potrivit procurorului, femeia a fost „acuzată că a simțit ură față de regim”, iar acest sentiment a fost pedepsit în temeiul a trei articole penale.
Nu există un număr actualizat periodic al cazurilor penale legate de proteste. Organizațiile pentru drepturile omului au făcut tot posibilul să adune statistici relevante până la o reprimare serioasă în 2021. Potrivit acestora, până la începutul lunii noiembrie 2020, au fost deschise peste 900 de dosare penale asociate cu protestele din Belarus. Recent, presa independentă și-a îndreptat atenția asupra statisticilor pentru 2021 furnizate de Ministerul de Interne, care a declarat că aproximativ 5 500 de dosare penale legate de proteste au fost inițiate pe parcursul anului 2021.
Sentințe „prea umane”
Mass-media și conturile de comunicare socială controlate de regimul Lukașenko sprijină și încurajează agențiile de aplicare a legii și judiciare în represiunea galopantă. Aceștia susțin că sentințele ar putea și ar trebui să fie mai aspre, îi umilesc pe deținuții politici, uneori vizează și rudele acestora, folosesc diverse declarații degradante despre o categorie largă de opozanți politici și amenință liderii democratici și activiștii din exil cu represalii.
Ziarul administrației prezidențiale Belarus Segodnya (Беларусь сегодня) a reacționat mai devreme la comentarii despre sentințele prea aspre pentru greșeli minore în cazuri penale legate de proteste, scriind: „Patru ani pentru o floare dintr-un pat de flori aruncată în poliția specială – da. Și ar trebui să fii recunoscător că nu ai primit mai mult. O pedeapsă de trei ani de închisoare pentru că a lovit cu piciorul o mașină de poliție de câteva ori fără să o deterioreze. Și dacă ar fi rămas o mică zgârietură [pe mașină], [pedeapsa] ar fi trebuit să fie de cel puțin trei ani în plus”.
Aceeași sursă de presă a publicat un articol umilitor cu privire la condamnarea la doi ani de închisoare a jurnaliștilor de la Belsat, Ekaterina Andreeva, în vârstă de 27 de ani, și Daria Ciulțova, în vârstă de 23 de ani, pentru că au transmis în direct unul dintre protestele pro-democrație. Ziarul i-a comparat pe jurnaliști cu „observatori de artilerie” care acționează pentru un inamic străin și a calificat pedepsele cu închisoarea drept „prea umane”. Articolul declara chiar că perioada de detenție ar fi benefică pentru abilitățile jurnaliștilor: „Cel puțin vor învăța să coasă” – o profesie populară în închisorile din Belarus. Natallia Hershe, cu cetățenie belarusă și elvețiană, care a fost condamnată la doi ani și jumătate în Belarus pentru că a smuls cagula unui polițist, este unul dintre deținuții politici care lucrează în secția de cusut a închisorii. S-a raportat că a primit o plată lunară derizoriu de mică, de 6,66 BYN (aproximativ 2 EUR) pentru munca sa obișnuită.
În timp ce deținuții politici „obișnuiți” își primesc doza de declarații degradante în mediile online și mijloacele de comunicare socială controlate de stat, liderii democratici din exil primesc amenințări cu moartea explicite sau implicite. În urma discursului susținut de liderul opoziției belaruse, Svetlana Tihanovskaia în Congresul SUA în iunie 2021, când a cerut sancțiuni mai severe, un canal Telegram a scris: „Nu cu mult timp în urmă, acest lucru era numit înaltă trădare și o activitate antistatală deosebit de periculoasă. Pentru astfel de cetățeni se aplica pedeapsa capitală. În caz de imposibilitate de a executa sentința, se folosea un piolet sau o umbrelă otrăvită.” Această legătură directă cu cazuri istorice bine-cunoscute de execuții extrajudiciare sub acoperire este un alt apel flagrant la violență.
Uneori, rudele deținuților politici sunt și ele atacate, în special pe canale anonime Telegram pro-regim. Odată ce Darya Losik, soția bloggerului Ihar Losik, în vârstă de 29 de ani, care a fost condamnat la 15 ani într-o colonie penală strictă, a anunțat că renunță la postul de economist într-o policlinică de stat după șase ani, un canal de propagandă de pe Telegram a scris: „Cum se face că o femeie nebună «zmagar» [notă: un termen degradant pentru opozanții politici], al cărei soț este un extremist și un agent străin, a lucrat atât de mult timp în sectorul public?”.
À la guerre comme à la guerre
Anterior, am demonstrat modul în care televiziunea de stat din Belarus alimentează ura și îi numește pe activiștii opoziției „Iuda”, cerând în mod direct exterminarea lor. În prezent, regimul se concentrează pe asigurarea unei prezențe ridicate pe 27 februarie pentru așa-numitul referendum pentru o nouă constituție (asigurând poziția lui Lukașenko). Vocile opoziției care sugerează un boicot al referendumului sunt uneori asimilate cu colaboratori naziști. Presa de stat rusă intervine și ea și o prezintă ca pe o acțiune distructivă împotriva statalității Belarusului.
Propaganda de stat justifică represiunea nemiloasă și retorica prin acuzații potrivit cărora împotriva Belarusului are loc o agresiune occidentală de tip nazist, susținută de adversari politici interni. După cum spunea canalul de televiziune de stat STV în programul său din februarie: „Un nou Reich occidental totalitar creează un lagăr de concentrare global. Acest lagăr ar trebui să controleze total nu numai oamenii înșiși, ci și gândurile, sentimentele și sufletele lor […] Trupele se deplasează spre est, sunt întâmpinate de colaboratori cu steaguri alb-roșu-alb.” Presa independentă este văzută ca „trupe de informații coloniale străine”, după cum a declarat șeful holdingului media Belarus Segodnya, Dmitri Zhuk.
„Haideți să facem o listă a colaboraționiștilor noștri, de ce suntem timizi? Dacă vă opuneți țării și ordinii sale de stat – treceți pe listă. Împreună cu familia și rudele. Și în mod public – numele de familie pot fi tipărite pe partea opusă a facturilor de utilități, să știe vecinii”, scria încă o dată Belarus Segodnya în martie 2021.
Regimul belarus nu pare dispus să își îndulcească abordarea. Dimpotrivă – noi inițiative represive sunt exprimate cu regularitate. La 8 februarie 2022, Consiliul de Securitate din Belarus a discutat revocarea cetățeniei belaruse a oponenților politici. „Fiecare trădător să se gândească fie să continue să aducă prejudicii țării, fie să se comporte decent”, a declarat secretarul de stat al Consiliului de Securitate, generalul de armată Aleksandr Volfovici. Mai mult, în cadrul aceleiași reuniuni, Lukașenko a discutat despre introducerea urmăririi penale în absență a principalilor adversari politici, făcând în mod evident aluzie în special la Svetlana Tihanovskaia, aflată în prezent în Lituania.
Numărul de deținuți politici este poate cel mai simplu indicator al unei dictaturi. În prezent există 1 062 de deținuți. Urmăriți numărătoarea zilnică aici și declarațiile relevante ale UE aici și aici.